Daniela Gumann

Sunt lucruri pe care părinții ni le-au dăruit cu cea mai bună intenție și pe care le-am purtat în suflet zeci de ani, fără să le punem vreodată la îndoială. Este despre o lecție pe care eu am înțeles-o târziu. Foarte târziu.

Trăim într-o epocă în care tehnologia ar trebui să ne economisească timpul. Avem telefoane inteligente, internet de mare viteză, aplicații pentru orice și servicii digitale care ne sunt prezentate ca soluții miraculoase pentru o viață mai simplă. Și totuși, paradoxal, parcă niciodată nu am avut mai puțin timp.

Căutări

08.06.2026

N-am rămas mult timp nicăieri.
Nici în case. Nici în profesii. Nici măcar în versiunile mele.
De fiecare dată când viața începea să prindă contur stabil, apărea în mine o neliniște tăcută, ca un tren auzit noaptea de la mare distanță. Și plecam.
Uneori spre alt oraș. Alteori spre altă profesie. Alteori doar spre o...

În fiecare zi, mii de români urcă într-un autobuz, tramvai, troleibuz sau metrou. Se grăbesc spre serviciu, spre școală, spre piață sau spre casă. Privesc pe geam, verifică telefonul, ascultă muzică, se gândesc la problemele lor. Orașul trece pe lângă ei, dar de cele mai multe ori fără să spună nimic. Pentru că merg zilnic cu autobuzul, inevitabil...

Florica R. Cândea e genul de autoare care nu scrie doar cărți — ea scrie respirația unui loc. Născută în satul Macea, și-a croit destinul între catedră, condei și rădăcini, adunând în jurul cuvintelor o lume care refuză să fie uitată. Cele nouă volume dedicate satului natal — Balada măcenilor care s-or pierdut de șireglă (2005), Carte, vouă, fiilor...

După dispariția neașteptată a domnului președinte Doru Dinu Glăvan, breasla jurnalistică a simțit că pierde un stâlp de rezistență, un om care a condus Uniunea cu pasiune și cu încrederea că jurnalismul este nu doar o profesie, ci o datorie morală. În acel gol de nesiguranță, a venit firesc domnul Sorin Stanciu, care a preluat frâiele Uniunii din...

În România de azi, parcă totul se joacă pe dos. Suntem martorii unei realități în care hoțul strigă "hoțul" cu un tupeu greu de imaginat, iar cei care ar trebui să facă ordine în scenă privesc de pe margine, cu mâinile în buzunar. Așa arată spectacolul nostru absurd cotidian, cu aplauze reci și decoruri prăbușite, unde personajele par să-și fi...