Timpul nostru, cea mai scumpă monedă pe care o risipesc alții

Trăim într-o epocă în care tehnologia ar trebui să ne economisească timpul. Avem telefoane inteligente, internet de mare viteză, aplicații pentru orice și servicii digitale care ne sunt prezentate ca soluții miraculoase pentru o viață mai simplă. Și totuși, paradoxal, parcă niciodată nu am avut mai puțin timp.

Nu pentru că ziua s-ar fi scurtat. Tot 24 de ore are. Ci pentru că tot mai multe instituții, companii și furnizori de servicii consumă din timpul nostru fără să pară că prețuiesc această resursă limitată.  Ai o problemă? Suni la numărul afișat pe site.

Te întâmpină un robot politicos care începe să enumere opțiuni. Pentru informații comerciale apăsați tasta 1. Pentru daune apăsați tasta 2. Pentru reclamații apăsați tasta 3. Pentru alte informații apăsați tasta 4. Pentru a reveni la meniul principal apăsați tasta 5.

Asculți. Aștepți. Alegi. Urmează un alt robot. Acesta te informează că toți operatorii sunt ocupați și te invită să rămâi în așteptare. Sau, și mai bine, să completezi un formular pe site. Mai aștepți.

În cele din urmă răspunde un angajat. Îți cere numele, datele de contact, numărul dosarului, codul personal, adresa, seria poliței și încă alte câteva informații pe care compania le are deja în sistem.

După toate acestea vine răspunsul: "Momentan nu avem o echipă disponibilă. Vă rugăm să vă rezolvați problema în regie proprie."

Exact aceasta a fost experiența mea recentă cu o companie de asigurări. O companie care, în momentul în care îți prezintă produsele, vorbește despre siguranță, sprijin, promptitudine și protecție. O companie care te convinge să închei polițe, să ai încredere și să plătești la timp.

Când apare însă problema pentru care ai cumpărat asigurarea, descoperi că trebuie să te descurci singur.

Cauți meșteri. Cauți firme autorizate. Negociezi prețuri. Faci programări. Plătești din propriul buzunar sume importante. Trimiți facturi și dovezi de plată. Iar apoi primești răspunsul standard: "Dosarul dumneavoastră va fi analizat." Și începe o nouă perioadă de așteptare.  Zile. Săptămâni. Luni.

Într-un caz personal, analiza a durat aproape un an. Un an în care am trimis mesaje, am cerut explicații și am formulat reclamații pentru o problemă care ar fi trebuit soluționată firesc și într-un termen rezonabil.

Dar adevărata problemă nu este doar întârzierea. Problema este timpul.

Timpul consumat cu telefoane. Timpul petrecut în așteptare. Timpul pierdut căutând soluții pentru obligații care aparțineau altcuiva. Timpul investit în reclamații, explicații și justificări. Iar această situație nu este singulară.

O întâlnim la furnizorii de utilități, la companiile de telefonie, la bănci, la instituții publice și private. Peste tot există proceduri, formulare, verificări și analize. Toate pe timpul clientului. În schimb, foarte rar cineva se întreabă cât costă toate aceste minute adunate.

Pentru fiecare dintre noi înseamnă bucăți din viață care nu se mai întorc. Și poate că acesta este cel mai grav efect al birocrației moderne: ne fură timpul fără să lase urme vizibile.

De multe ori renunțăm să mai reclamăm. Nu pentru că am fi mulțumiți. Nu pentru că problema s-a rezolvat. Ci pentru că suntem obosiți. Cei care nu își respectă promisiunile ajung astfel să se obișnuiască cu ideea că merge și așa. Că oamenii vor renunța. Că puțini vor avea răbdarea să completeze formulare, să scrie sesizări și să insiste până la capăt. Iar încet, încet, standardele scad.

Nu pentru că cetățenii nu observă problemele, ci pentru că timpul necesar pentru a le combate devine mai mare decât energia pe care o mai avem la sfârșitul unei zile.

Poate că a venit momentul să înțelegem că timpul nu este doar o resursă personală. Este cea mai valoroasă monedă pe care o avem. Și tocmai de aceea, orice instituție, companie sau autoritate care îl irosește fără respect nu ne fură doar minute sau ore.

Ne fură bucăți din viață.

Și poate că aici apare întrebarea cea mai incomodă: este această risipire continuă a timpului doar rezultatul unei birocrații prost organizate sau asistăm la un mecanism mai profund, în care omul este ținut permanent ocupat, alergând de la o problemă la alta, fără energie și fără timp pentru lucrurile care contează cu adevărat?

Un individ obosit, preocupat zilnic să rezolve probleme administrative, telefoane, reclamații, facturi, formulare și situații care nu ar trebui să existe, devine un individ care are mai puțin timp pentru reflecție, pentru familie, pentru cultură, pentru implicare civică sau pentru întrebările importante despre societatea în care trăiește.

Poate că nu este nevoie de un plan ascuns pentru ca efectul să fie același. Este suficient un sistem în care oamenii sunt permanent prinși într-un labirint de obligații mărunte, dar consumatoare de energie.

Când atenția unui om este fragmentată continuu, când timpul lui este absorbit de probleme repetitive și când fiecare zi devine o cursă pentru rezolvarea unor situații create de alții, rămâne tot mai puțin spațiu pentru libertatea interioară, pentru gândire critică și pentru inițiativă.

Iar aceasta este una dintre marile provocări ale vremurilor noastre: nu doar lipsa banilor sau a resurselor, ci pierderea celei mai importante resurse personale – timpul și capacitatea de a decide singuri asupra lui. 

Daniela Gumann