Un mesaj cordial pentru cei care mușcă mâna care i-a hrănit cu șanse.

Gropari de cariere și amnezici de serviciu

 Se spune că trebuie să-ți iubești aproapele. Corect. Dar nimeni nu-ți spune că unii "aproape" te-ar împinge cu zâmbetul pe buze pe marginea prăpastiei, după ce le-ai cărat rucsacul cu vise până în vârf de carieră.

Știi genul? Îi înveți, îi formezi, le arăți ușa deschisă spre lume, le netezești drumurile cu bunăvoință, le pui și o pernuță la aterizare când alunecă. Iar ei, după ce s-au ridicat, și-au lustruit imaginea și au început să fie băgați în seamă, se uită înapoi cu o privire confuză: "Tu cine erai, că nu-mi mai amintesc?"

Ei, pentru asemenea personaje, avem o colecție nemuritoare de proverbe românești, adevărate monumente de observație socială:

🔹 Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.
Pentru că unii, după ce i-ai scos din mocirlă, își construiesc o barcă din recunoștința ta și apoi o folosesc să-ți dea în cap cu vâsla.

🔹 Cine sapă groapa altuia… știm continuarea.
Dar ce nu spune zicala e cât de jalnic arată când cade singur în ea, tot cu zâmbetul fals la purtător. E o lecție de geometrie spirituală: unghiul în care înclini lopata se întoarce tot spre tine.

🔹 Roata vieții se întoarce.
Mai lent decât am vrea uneori, dar se întoarce. Și e interesant cum, într-o zi de marți oarecare, aceia care ți-au sabotat pașii, îți bat la ușă cu o cafea fals prietenoasă și o întrebare: "Mai ții minte când…"
Țin. Dar spre deosebire de ei, aleg să nu mă port ca ei.

Căci, dragilor, într-un univers inteligent construit, nimic nu rămâne suspendat în eterul nedreptății. Ce arunci în ceilalți se așază, încet, dar sigur, în drumul tău. Karma nu e mit. E curier rapid, doar că uneori vine pe jos.

Dar să nu dramatizăm. Să păstrăm totuși eleganța.
Cei care sapă gropi morale celor care i-au susținut nu sunt doar nedemni, ci și previzibili. Și cumva, e liniștitor. Pentru că oamenii cu caracter nu sapă, ci construiesc. Iar ceilalți? Se descurcă cum pot, o vorbă-n vânt și-o minciună.

Dacă ai fost vreodată trădat de cineva căruia i-ai întins mâna cu inima deschisă și ai ajutat fără să cauți altceva în schimb, lasă-l să se simtă bine. Lasă-l să se bucure de "victoria" lui mică și de triumful de carton, că totul e înregistrat undeva, într-un colț al universului cu ochi de vultur. Roata vieții nu doarme, ci se învârte, exact pe traseul ăla pe care l-ai crezut drept și sigur.

Și să știi ceva: roata asta are GPS cu sateliți care nu ratează nimic. Fiecare pas fals, fiecare șarjă de trădare, fiecare minciună aruncată în vânt e notată cu precizie și, mai devreme sau mai târziu, când te aștepți mai puțin, va sosi factura – cu dobândă inclusă, bineînțeles.
Roata e pe traseu. Și are GPS activat. 

Daniela Gumann