
O întâlnire memorabilă la Liceul „Emil Racoviță”: povești, curiozitate și o bibliotecă mai bogată
O întâlnire memorabilă la Liceul "Emil Racoviță": povești, curiozitate și o bibliotecă mai bogată

Astăzi am avut bucuria unei întâlniri cu totul speciale la Liceul "Emil Racoviță" din Galați, în cadrul unei ore deschise organizate cu profesionalism și grijă de doamna profesoară Nenu. Am pășit în fața unei clase a XII-a, pregătită, matură și surprinzător de atentă, cu emoția firească a unui autor care urmează să-și împărtășească poveștile, dar și cu speranța că va găsi urechi deschise și minți curioase.
Adevărul? Am găsit mult mai mult decât atât.
De la primele minute, elevii au fost prezenți — nu cu politețea convențională, ci cu acea concentrare autentică pe care o vezi rar. M-au ascultat, au zâmbit, au reacționat, au pus întrebări inteligente, uneori chiar provocatoare, exact așa cum îți dorești atunci când vorbești cu tineri aflați în pragul maturității.
S-a simțit că sunt obișnuiți să gândească, să analizeze și să caute sensuri dincolo de fraze.

Am discutat despre scris, despre curajul de a spune o poveste, despre felul în care o carte poate schimba un drum sau poate aprinde o idee care altfel poate n-ar fi prins niciodată rădăcini. Am vorbit despre "Crăciunul care mi-a schimbat viața", "Febra lui Decembrie" și despre ce înseamnă să transformi realitatea în literatură. Ei, la rândul lor, m-au întrebat despre procesul de creație, despre personaje, despre trăiri și chiar despre momentele de îndoială prin care trece orice autor. Discuția a curs natural, viu, cu energie bună și cu sentimentul că literatura își găsea locul firesc într-o sală de clasă.
Momentul cel mai emoționant, atât pentru mine cât și — sper — pentru școală, a fost acela în care am donat bibliotecii liceului colecția completă de cărți GUMANN. Un gest făcut din inimă, cu dorința ca poveștile mele să circule printre tineri, să fie atinse, răsfoite, descoperite, poate chiar criticate. Pentru că literatura trăiește doar atunci când ajunge la cititori.

Am plecat de la Racoviță cu un sentiment rar: acela că generația tânără nu doar că citește și întreabă, dar simte, analizează și vede dincolo de coperți. O întâlnire frumoasă, elegantă, plină de sens — și, fără îndoială, una dintre cele care îți rămân în memorie.
Mulțumiri alese, doamnei profesoare Nenu Camelia pentru invitație și organizare. Iar elevilor clasei a XII-a le mulțumesc pentru sinceritatea lor, pentru curiozitate și pentru felul minunat în care au transformat o simplă vizită într-o experiență literară autentică.
Daniela Gumann