Ne pleacă președinții din UZPR!
După dispariția neașteptată a domnului președinte Doru Dinu Glăvan, breasla jurnalistică a simțit că pierde un stâlp de rezistență, un om care a condus Uniunea cu pasiune și cu încrederea că jurnalismul este nu doar o profesie, ci o datorie morală. În acel gol de nesiguranță, a venit firesc domnul Sorin Stanciu, care a preluat frâiele Uniunii din mers, cu discreție, dar și cu hotărâre.
Se pare însă că destinul a fost nemilos, răpindu-ne acum și pe cel care părea să ducă mai departe moștenirea lui Glăvan. Sorin Stanciu a apucat să arate, chiar și într-un timp scurt, că spiritul de unitate și de echilibru poate fi menținut. Cu o eleganță a cuvântului și cu o înțelepciune a faptelor, el a consolidat încrederea în UZPR, a deschis porțile dialogului cu filialele și a încurajat participarea activă a jurnaliștilor din țară și din diaspora.
Această succesiune dramatică de pierderi ar trebui să ne facă să reflectăm mai adânc: cât de vulnerabilă este o breaslă atunci când oamenii săi de frunte se sting, dar și cât de important este ca valorile pentru care aceștia au luptat să fie continuate. Pentru că, dincolo de nume, Uniunea nu trăiește printr-un singur om, ci prin toți cei care cred în rostul ei – acela de a apăra demnitatea jurnalismului și de a da glas unei profesii adesea neînțelese.
Doru Dinu Glăvan și Sorin Stanciu rămân legați acum printr-o linie nevăzută, aceea a sacrificiului și a dăruirii pentru o organizație care are nevoie, mai mult ca oricând, de stabilitate și de credință. Este datoria noastră, a celor rămași, să transformăm această dublă pierdere într-un impuls pentru continuitate, într-o dovadă că UZPR nu se clatină, chiar și atunci când soarta pare să-i pună la încercare rezistența.
Și totuși, în fața acestor pierderi grele, trebuie să ne întrebăm: ce rămâne de făcut pentru noi, cei care ducem mai departe condeiul și cuvântul? Nu putem lăsa ca moartea președinților noștri să fie doar o știre de o zi. Ea trebuie să devină un semnal de trezire, un apel la coeziune, la responsabilitate și la asumarea misiunii pe care Sorin Stanciu și Doru Dinu Glăvan au dus-o pe umeri.
UZPR nu este doar o uniune pe hârtie, ci un organism viu, hrănit de pasiunea fiecărui membru. Dacă ei au plecat, rămâne pe umerii noștri datoria de a face ca Uniunea să fie respectată, vizibilă, implicată în viața publică.
Astăzi, mai mult decât oricând, trebuie să înțelegem că prestigiul unei bresle nu se clădește doar pe liderii săi, ci pe solidaritatea întregii comunități. Să nu lăsăm ca moartea lor să fie în van, ci să fie un început pentru un drum mai ferm, mai curat, mai demn.
Plecarea lor ne obligă la viață – o viață în care jurnalismul să fie trăit cu onestitate, cu vocație și cu respect față de adevăr. Drum lin printre stele, prieteni ai condeiului și ai cuvântului. V-ați ridicat din mulțimea noastră, purtând în mâini lumina adevărului și greutatea demnității, iar acum plecați acolo unde nu mai există timp, dar rămâne amintirea.
Noi cei rămași, vă promitem că nu vom lăsa să se stingă flacăra pe care ați aprins-o. Vom duce mai departe rostul jurnalistului, cu aceeași credință că scrisul poate vindeca, poate uni și poate da glas celor fără glas.
Daniela Gumann