3 Mai – Ziua Libertății Presei sau Ziua Ipocriziei? Adevărul pe care nu vrea nimeni să-l audă

În fiecare an, pe 3 mai, se bat toți pe spate și spun sus și tare cât de importantă e libertatea presei. Politicienii scot discursuri sclipicioase, instituțiile se dau mari apărătoare ale dreptului la exprimare, iar publicul aplaudă, fără să clipească. Dar hai să fim sinceri: câți mai cred, cu adevărat, în presa liberă?

În spatele festivismului, adevărul e crud: jurnaliștii incomozi sunt reduși la tăcere, publicațiile independente mor una câte una, iar știrile curate se îneacă în valul de fake news și propagandă. În timp ce trusturile mari dansează după cum le cântă banii și interesele, presa mică, aceea care mai respiră onestitate, e pusă la colț, flămândă și epuizată.

Ziua Libertății Presei? Mai degrabă ziua în care ne prefacem că totul e bine, când, de fapt, adevărul e vândut ieftin, iar minciuna face rating. Adevărata celebrare ar fi să ne întoarcem fața spre cei care încă mai scriu cu coloană vertebrală, nu cu pixul comandat. Să susținem jurnalismul curat, nu clickbait-ul murdar.

Pe de altă parte, presa liberă, aia adevărată, care sapă după adevăr și pune reflectorul pe mizeriile din colțuri întunecate, moare încet. Și știți cine dansează pe mormântul ei? Fake news-ul, minciunile ambalate frumos, conspirațiile vândute la kilogram și titlurile bombastice care fac milioane de click-uri peste noapte.

De ce se întâmplă asta?

1. Pentru că adevărul e scump, dar minciuna e ieftină și virală.
   Un reportaj serios cere luni de documentare, surse, verificări. O știre falsă, în schimb, se scrie în 10 minute și explodează pe Facebook până se prinde cineva că e gogonată. Și culmea, nici atunci nu se oprește!

2. Pentru că publicul vrea emoție, nu informație.
   Oamenii dau share la ce îi enervează, sperie sau revoltă. Adevărul e, de cele mai multe ori, banal și complicat. Fake news-ul e simplu și zgomotos. Presa serioasă pierde teren pentru că refuză, din demnitate, să coboare în ringul senzaționalismului. Dar pentru cât timp?

3. Pentru că presa independentă e sufocată financiar.
   Banii din publicitate se duc către platformele mari (Google, Meta), iar redacțiile care nu joacă după cum le cântă finanțatorii rămân fără resurse. Și ce face omul flămând? Ori pleacă, ori cedează. Mulți jurnaliști buni au ieșit din meserie, iar alții au fost forțați să scrie "ce prinde", nu ce contează.

4. Pentru că algoritmii platformelor nu premiază calitatea.
   Facebook, YouTube, TikTok nu au treabă cu adevărul. Au treabă cu timpul tău petrecut acolo și cu reclamele afișate. Dacă o știre falsă îți captează atenția mai mult, atunci aia o să vezi. E trist, dar e business.

Și atunci, ce e de făcut?

Trebuie să decidem dacă vrem să fim cetățeni sau consumatori. Cetățenii citesc, se informează, întreabă, pun presiune pe presă să fie mai bună. Consumatorii... doar scroll-ează și dau click la ce le sare în ochi.

Presa liberă nu va supraviețui dacă o aplaudăm doar de Ziua Libertății Presei și în rest o ignorăm sau o suspectăm la fiecare pas. Trebuie să învățăm din nou să plătim pentru jurnalism, să susținem redacțiile curate și să penalizăm prin neatenție pe cei care ne vând gogoși. 

Fără presă liberă, nici tu nu ești liber. Fără întrebări incomode, puterea devine dictatură. Fără investigații, corupția devine lege. Fără informație corectă, alegem în întuneric și ni se fură drepturile, bucată cu bucată.

De Ziua Internațională a Libertății Presei, nu da doar un share ipocrit. Uită-te în jur: presa pe care o consumi e liberă sau e vândută? Susții jurnaliștii care luptă sau dai click doar la scandaluri? Vrei democrație? Atunci apără presa liberă! Ea e primul zid în fața abuzurilor.

Până atunci, 3 mai rămâne... o zi bună de poze și discursuri. Dar adevărul? Pe ăla, iarăși, nu vrea nimeni să-l audă.

Daniela Gumann