Daniela Gumann

Dacă mă-ntrebi azi cine sunt, îți spun limpede: sunt femeie. Și asta e mai mult decât suficient. Nu-s aici să cer validare, nici să mă încadrez în tiparele care au fost desenate fără să fim întrebate. Sunt aici să-mi port ființa cu demnitate, așa cum e: completă, imperfectă, adevărată.

Într-o lume unde totul pare să strălucească, adevărata artă este să alegi ce are cu adevărat lumină. Pentru că, în lumea asta plină de tarabe cu marfă strălucitoare, adevărata eleganță e să alegi… discret, dar sigur. Aleg ce-mi dă noblețe, nu ce-mi vinde poleială. Și asta se aplică și la bijuterii, și la oameni, și la... opțiuni pe care...

Uneori, recunosc, mă încearcă ispita să răspund. Să întorc vorba ascuțită cu și mai multă ascuțime. Să plătesc lipsa de respect cu aceeași monedă ruginită. Să le arăt acelor "oameni" — dacă se mai pot numi așa — că și eu știu să mușc, nu doar să zâmbesc.

Citatul Hannei Arendt cade în vremurile noastre ca o ghilotină pe masa unde încă mai credem că votul și adevărul se mai țin de mână. "Scopul minciunii constante nu este de a face oamenii să creadă o minciună, ci de a se asigura că nimeni nu mai crede nimic." Și iată-ne aici, în anul de grație al campaniilor electorale, când...

Nu tot ce strălucește este aur. Știm asta, dar tot ne lăsăm păcăliți de poleiala lucrurilor, de aparențele oamenilor care se pricep să-și ambaleze viața în staniol lucios. Sunt cei care își construiesc imaginea ca pe o vitrină – impecabilă, atent luminată, menită să atragă priviri și admirație. Dar dincolo de geamul bine lustruit, rafturile sunt...