Am vizionat de curând un documentar pe Netflix despre Donald Trump și evoluția lui. Un material care nu lasă loc de interpretări: oameni care au lucrat direct cu el, foști parteneri, angajați și consilieri, vorbesc deschis, cu nume și dovezi concrete. Ce reiese e un portret extrem de clar – și deloc măgulitor – al unui om pentru care...
Trăim într-o lume care uneori pare prea zgomotoasă, prea haotică, prea plină de întâmplări care nu au niciun sens. O lume în care ne pierdem printre griji, compromisuri și realități care nu întotdeauna ne plac. Și totuși, din când în când, cineva ia acest haos și-l transformă în ceva frumos. Cineva pune mâna pe o pensulă și dintr-o simplă pată...
Nu tot ce strălucește este aur. Știm asta, dar tot ne lăsăm păcăliți de poleiala lucrurilor, de aparențele oamenilor care se pricep să-și ambaleze viața în staniol lucios. Sunt cei care își construiesc imaginea ca pe o vitrină – impecabilă, atent luminată, menită să atragă priviri și admirație. Dar dincolo de geamul bine lustruit, rafturile sunt...
Am fost aseară la teatru și încă simt fiorii spectacolului. Nu știu dacă a fost jocul luminilor, forța actorilor sau pur și simplu magia locului, dar ceva s-a lipit de mine și refuză să plece. A fost ca și cum cortina nu s-a lăsat niciodată cu adevărat – o parte din mine a rămas acolo, captivă între real și fantastic. ...
Zâmbete de fațadă și jocuri de culise: când oamenii devin simple piese pe tabla de șah
Tocmai am lăsat în urmă Ziua Îndrăgostiților și Dragobetele, iar primăvara e la un pas, aducând cu ea o nouă adiere de viață și inspirație. Pe 3 martie sărbătorim ziua scriitorilor, iar pe 8 martie, femeia în toată splendoarea ei. O sărbătorim pe cea care este mult mai mult decât o prezență delicată în casa noastră; ea este temelia unei...
Merg zilnic cu autobuzul și uneori, călătoria mea se întinde pe mai mult de zece stații. Zece stații de gânduri, de priviri aruncate pe furiș spre ceilalți călători, zece stații în care mă las purtată nu doar de drum, ci și de întrebări despre oamenii din jurul meu.
La un moment dat, viața ne șoptește să ne liniștim. Să nu mai alergăm după validare, să nu mai încercăm să fim pe placul tuturor și să ne ocupăm locul în propria poveste. E vârsta la care începi să auzi doar ceea ce trebuie și să vezi doar ceea ce contează cu adevărat.
15 ianuarie 1999, ora 18:00. Într-o seară de iarnă, când aerul rece purta ecoul lui Eminescu, în zona de sud-est a României se aprindea o lumină nouă pe micile ecrane. EXPRESS TV își începea aventura. O televiziune locală care, cu fiecare știre, reportaj sau emisiune, devenea mai mult decât un simplu canal – devenea o voce, un martor...
Când poezia își deschide porțile sufletului, timpul parcă îngheață într-un moment de magie. Așa a fost seara de la Casa Artelor, unde lansarea volumului de poezii Imperfect, semnat de Cătălin Negoiță, ne-a reunit sub semnul cuvântului scris și al emoției curate. A fost mai mult decât o lansare de carte – a fost o celebrare a fragilității umane, o...
