Daniela Gumann

Ei bine, dragi români, s-a tras cortina și spectacolul grotesc s-a încheiat: eu am votat cu toată credința, dar am primit înapoi un circ ambulant, cu AUR la microfon și POT la tobe. Nu m-am înscris la spectacol, dar uite-mă aici, prinsă în loja fraierilor care încă mai cred în biletul lor de vot.

În fiecare an, pe 3 mai, se bat toți pe spate și spun sus și tare cât de importantă e libertatea presei. Politicienii scot discursuri sclipicioase, instituțiile se dau mari apărătoare ale dreptului la exprimare, iar publicul aplaudă, fără să clipească. Dar hai să fim sinceri: câți mai cred, cu adevărat, în presa liberă?

Am vizionat de curând un documentar pe Netflix despre Donald Trump și evoluția lui. Un material care nu lasă loc de interpretări: oameni care au lucrat direct cu el, foști parteneri, angajați și consilieri, vorbesc deschis, cu nume și dovezi concrete. Ce reiese e un portret extrem de clar – și deloc măgulitor – al unui om pentru care...

Trăim într-o lume care uneori pare prea zgomotoasă, prea haotică, prea plină de întâmplări care nu au niciun sens. O lume în care ne pierdem printre griji, compromisuri și realități care nu întotdeauna ne plac. Și totuși, din când în când, cineva ia acest haos și-l transformă în ceva frumos. Cineva pune mâna pe o pensulă și dintr-o simplă pată...

Am fost aseară la teatru și încă simt fiorii spectacolului. Nu știu dacă a fost jocul luminilor, forța actorilor sau pur și simplu magia locului, dar ceva s-a lipit de mine și refuză să plece. A fost ca și cum cortina nu s-a lăsat niciodată cu adevărat – o parte din mine a rămas acolo, captivă între real și fantastic. ...